Antoniu Martin

Pentru înţelegerea fenomenului masonic din spaţul românesc în epoca modernă, primul volum al lucrării lui Alex Mihai Stoenescu, Istoria Loviturilor de Stat în România, – intitulat Revoluţie şi Francmasonerie – reprezintă un instrument indispensabil. În acest demers intelectual, fenomenul masonic din spaţiul românesc este surprins în multitudinea întrepătrunderilor şi intercondiţionărilor cu socialul, politicul, culturalul şi chiar cu religia. Alex Mihai Stoenescu reuşeşte remarcabil să surprindă nota de specificitate a masoneriei româneşti în secolul naţiunilor.
Formată într-un context particular, masoneria românească a funcţionat mult timp ca organizaţie de tip masonic, conferind un rol minor ritualurilor şi căutărilor esoterice, dar dezvoltând o componentă proprie acestei fraternităţi: educaţia secretului. Cultul secretului a făcut din masonerie, susţine autorul, singura formă serioasă de iniţiere a unui program de emancipare naţională. Prima societate de tip masonic din spaţiul românesc a fost Frăţia, înfiinţată în 1843 de către Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Christian Tell.
Aflată într-un mediu impregnat de ortodoxism, Frăţia s-a adaptat realităţilor româneşti. Astfel, societatea s-a organizat după tipar carbonar, membrii fiind grupaţi în formaţiuni de câte zece persoane, fiecare membru cunoscându-l doar pe şeful său direct – diacon, preot sau arhiereu, – cel care l-a iniţiat, de la care şi prin care primea ordine şi instrucţiuni, păstrarea secretului fiind obligaţie absolută. Reiese foarte clar că societatea Frăţia era o organizaţie secretă de factură politică militantă, care nu respecta principiile unei loji masonice regulare. Uzitarea terminologiei ortodoxe pentru denumirea gradelor membrilor ei demonstrează un incontestabil autohtonism. Totuşi, societatea Frăţia a împrumutat din masoneria occidentală – în speţă, de la lojile Marelui Orient al Franţei, lojile carbonare italiene – o metodologie revoluţionară şi argumente puternice în favoarea unui demers politic centrat pe naţiune.
Născută în lojile Marelui Orient al Franţei, influenţată de carbonarism, fiind o masonerie angajată, militantă, aceasta s-a abătut mult de la caracteristicile unei masonerii regulare, de tip anglo-saxon, fiind tot mai mult asimilată de o societate românească aflată pe drumul modernizării.