Antoniu Martin

Dacă facem o incursiune în istoria fenomenului masonic putem observa că preocupările filantropice au ocupat un loc important în activitatea lojilor. În spaţiul românesc, în a doua jumătate a secolului XIX, activitatea masonică primeşte o dimensiune semnificativă, mai ales prin asumarea de către loji a unor demersuri sociale, culturale şi chiar cu tentă politică. În Transilvania, loja “Unio”, înfiinţată la Cluj în 1886, a dezvoltat o activitate pe mai multe planuri.
Una dintre primele activităţi importante a fost crearea şi gestionarea “Cercului Clujean” (viitoarea Casină Naţională), unde intelectualitatea se întâlnea şi discuta problemele sociale şi culturale ale urbei. Chiar în anul înfiinţării, loja “Unio” a sprijinit înfiinţarea la Cluj a unui institut de surdo-muţi. Înfiinţarea primelor bucătării populare, unde luau masa elevii săraci, s-a realizat tot cu suportul asociaţiei masonice. După ce şi-a finalizat noul templu, în 1889, loja clujană a putut să-şi diversifice activităţile sociale. În 1892, prin contribuţia membrilor lojii, s-a înfiinţat “Societatea de Salvare” din Cluj.
Preocupările pentru condiţia copiilor s-au materializat într-o ligă pentru protecţia copiilor şi în spitalul de copii “Ştefania”. Spre sfârşitul secolului XIX, loja “Unio” a constituit un Institut de Ocrotire, cunoscut ulterior sub numele de “Căminul fetelor de învăţători din Ardeal”. La începutul secolului XX, în cadrul şedinţelor lojii, s-a dezbătut problema dreptului de vot, pe care loja îl dorea general şi secret. Programul lojii pe mai mulţi ani, intitulat „Teze şi Înţelegeri”, era menit să ofere soluţii pentru a optimiza nivelul de viaţă al celor nevoiaşi. Câţiva ani la rând, loja a organizat aprovizionarea gratuită cu pâine şi lemne de foc a celor mai săraci locuitori ai Clujului.
O chestiune care revenea constant în dezbaterile din lojă a reprezentat-o laicizarea învăţământului. În programul din 1911 al venerabilului lojii s-au inserat mai multe teme: reforma învăţământului, reforma vieţii sociale, lărgirea drepturilor omului, egalitatea în drepturia femeii, învăţământul extraşcolar, etc. În perioada primului război mondial, pe lângă activităţile filantropice legate de conflict, loja “Unio”, a reuşit să înfiinţeze şi alte instituţii de utilitate publică. (va urma)