Antoniu Martin

Orice generaţie trăieşte şi funcţionează într-un anumit „spirit al epocii”.
În momentul de faţă este foarte greu să defineşti în câteva cuvinte care este spiritul epocii actuale. Cert este că trăim într-o lume globalizată în care oamenii şi valorile circulă aproape nestingherit, dintr-un capăt în altul al planetei.
Este de asemenea greu de surprins, condiţia tânărului european de astăzi, chiar dacă dezideratul politic al Europei unite ar trebui să modeleze un anume tip de personalitate, sau un prototip al tânărului european. Fără îndoială că adolescentul român de astăzi trăieşte sub amprentele dilemelor, silit să răspundă, să reactiveze, să se adapteze la o diversitate de impulsuri venite dinspre o societate încă în căutare de repere.
De aici şi permanenta fluctuaţie care se produce în interiorul tânărului din România între dorinţa de a studia şi deci de a realiza o carieră, în microbul pragmatismului cotidian, care îl îndeamnă tot mai puternic spre mercantil în căutarea unui mod de viaţă confortabil, presărat cu distracţii pe principiul “Carpe diem”.
Cu siguranţă acestor dileme nu li se poate răspunde foarte uşor şi sunt explicabile frământările din mintea unui tânăr. Dacă tinerii români ar trebui să primească un sprijin şi consiliere relativ la traiectoria pe care să îşi modeleze spiritul, acestea ar trebui să vină din partea sistemului educaţional.
Vor putea oare reformele şi căutările din ultima perioadă să ofere tinerei generaţii obiective educaţionale susceptibile şi răspunsuri viabile la dilemele adolescentine sau vor asista neputincioşi cum se conturează privirii o nouă generaţie de sacrificiu.